Dacă este să ne luăm după prejudecăţile patriarhale,acum eşti ceea ce se cheamă „o femeie liberă“. Te simţi mai liberă acum,de când ai divorţat?  

Sunt liniştită. Atât. N-am simţit înainte că eram prizonieră în vreun fel şi nici n-am avut o problemă în acest sens. Întotdeauna am fost un spirit liber şi un om temerar.

Poate fi dragoste,după despărţire?

Sunt foarte multe persoane care se despart iubindu-se încă şi nu cred că spun o noutate. Pentru convieţuire,uneori e nevoie şi de alte lucruri,nu este de-ajuns numai ce simţi.

Au fost momente în care te-ai îndoit în privinţa deciziei de a divorţa?

Ar fi anormal să nu ai frământări,ezitări,să nu cauţi soluţii atât cât îţi stă în putere. Mai cu seamă atunci când ai şi copii.

Ai spus,la un moment dat,că există posibilitatea să vă împăcaţi.S-au domolit orgoliile,lăsând locul înţelepciunii?

Afirmaţia mea nu a fost reprodusă exact aşa cum a fost spusă,ci a fost interpretată după bunul plac al unora sau al altora. Acesta este şi motivul pentru care nu îmi mai doresc să fiu atât de deschisă şi să vorbesc despre acest subiect. E treaba noastră,acesta este răspunsul cel mai corect. Am încercat să înţeleg şi să nu fiu atât de rigidă încât să nu răspund deloc întrebărilor,dar consider că este
destul. Subiectul „divorţ“ e încheiat,nu mai am nimic de adăugat,nici nu vreau să mă blochez în acest moment al vieţii mele,care să devină mai important decât orice altceva m-ar putea defini.

Ai plâns la evenimentul caritabil „Nelson Mandela 46664”.Ce imagini mentale ţi-a provocat acea tristeţe?

Nu există nicio legătură cu divorţul,aşa cum evident au exagerat unii sau alţii,ci cu subiectul despre care vorbeam în acel moment şi care mi-a amintit de un copil bolnav de SIDA pe care noi,ca echipă,ne-am dorit mult să-l ajutăm şi ne-am implicat sufleteşte şi... a ajuns înger,între timp.

Într-un interviu mai vechi îmi spuneai că ai adoptat la distanţă o fetiţă din Africa.Ce mai face acel copil?

Viaţa fetiţei şi cea a băieţelului din China,căci este vorba despre doi copii,s-au schimbat mult în aceşti ani. Acum au un acoperiş deasupra capului,o latrină-ceea ce era un lux nepermis pentru ei,înainte-,o şcoală la care să meargă să înveţe. Amândoi beneficiază de servicii medicale care,până nu demult,erau doar un vis de neatins.

Ai afirmat că 2013 va fi un an în care te vei dedica acţiunilor caritabile şi în care vei reveni în televiziune...

Există două aspecte ale muncii mele:cel caritabil şi cel comercial,din care trăiesc. M-am pregătit pentru plecarea în jurul ţării în turneul „Din dragoste pentru femei“,organizat de Şcoala Mamelor şi Avon. Referitor la televiziune,n-am afirmat că voi reveni,ci au făcut-o alţii pentru mine. Eu doar am spus că explorez şi că am găsit în străinătate câteva idei minunate,inovatoare,pe care le analizez.

Care este cea mai mare realizare a ta de până acum?

Fiica mea,Violeta,este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viaţă.

„Violeta este cea mai importantă realizare a mea.“

Trei campanii umanitare în care este implicată:

-Împotriva violenţei domestice.
-Pentru prevenirea cancerului la sân.
-Privind necesitatea introducerii gratuităţii pentru vaccinul pneumococic pentru toţi nou-născuţii din România,care au acest drept ca şi copiii din cele 23 de state europene unde acest lucru este respectat.