Dacă drumurile vacanţei te poartă prin Istanbul,poţi face acolo şi o călătorie spirituală,pentru că în trecutul acestui oraş se găsesc urme profunde ale creştinismului.

Aşezarea lui între două continente pare doar o chestiune geografică. Şi totuşi ea şi-a pus pecetea pe istorie,pe oameni şi pe credinţele lor.

Dar vizita noastră urmăreşte acum o capelă care adăposteşte un izvor tămăduitor şi o poveste specială.
 
Legături de spiritualitate

Turistul român ajuns pe malurile Bosforului nu poate ocoli Fanarul,cartierul cu atâtea ecouri în istoria noastră.

El păstrează în mod surprinzător urme ale legăturilor cu plaiurile carpatine:undeva,prin­tre case mâncate de vreme,o plăcuţă anunţă să te opreşti în faţa casei în care a locuit Dimitrie Cantemir,domnul Moldovei,la sfârşitul vieţii.

Şi pe undeva pe aproape dai de capela Vlaherne,cel mai important lăcaş închinat Maicii Domnului din vechiul Bizanţ,după măreaţa catedrală Sfânta Sofia. Şi tot acolo,regăseşti apa izvorului...

Capela Vlaherne,ridicată pe locul falnicei biserici de altădată

În umbra istoriei

Un eveniment deosebit a avut loc în anul 626,când oraşul a fost asediat de avari în timp ce armata Împăratului Heraclie lupta cu perşii,în Asia Mică.

Icoana Maicii Domnului Blachernitissa,odor de preţ al bisericii,a fost scoasă atunci în procesiune de fiul împăratului,iar avarii au încetat asediul.

Populaţia oraşului s-a strâns apoi la biserică pentru a mulţumi Fecioarei pentru ajutorul de care s-a bucurat.

Măreţie şi ruină

Biserica Vlaherne era situată pe ţărmul Cornului de Aur,în afara zidurilor de apărare. După un incendiu devastator,în anul 1070,a fost reconstruită:zidurile au fost acoperite cu marmură,iar tavanul a fost acoperit cu aur şi argint.

Partea superioară a pereţilor era decorată cu frescă şi mozaic,iar iconostasul era de o bogăţie şi de o frumuseţe greu de descris.

Întregul complex de clădiri a ajuns în ruină în anul 1434,cu puţin înainte de căderea oraşului în mâinile turcilor.

Pe lângă Acoperământul Maicii Domnului,aici se mai păstrau şi moaştele multor sfinţi.

Minunea de la Vlaherne

Tradiţia spune că în anul 911,în Constantinopolul asediat,oamenii veniseră în Biserica Vlaherne să ceară ajutor Maicii Domnului.

Sfântul Andrei era şi el acolo,împreună cu ucenicul său,Epifanie. În zorii zilei,Sfântul Andrei a avut parte de un lucru greu de descris:Fecioara s-a arătat în biserică însoţită de Sfântul Ioan Botezătorul şi de Sfântul Ioan Teologul,împreună cu cetele îngereşti.

Fecioara a îngenunchiat şi a început să se roage cu lacrimi. Apoi a intrat în Sfântul Altar şi s-a rugat din nou,iar la sfârşit şi-a scos Acoperământul  (pânza cu care îşi acoperea capul) şi l-a întins peste credincioşi. Acest eveniment este cinstit la 1 octombrie.

Astăzi,la Vlaherne

După un drum cu vaporaşul pe Cornul de Aur,ajungi pe străduţele strâmte de lângă Palatul Vlaherne. Dacă întrebi de biserică,nimeni nu-ţi poate spune unde este,aşa că palatul este cel mai bun reper.

O grădină ascunde micuţa capelă,  construită pe locul falnicei biserici de odinioară.

Îngrijită acum de personal grec,capela este loc de pelerinaj pentru cei care vor să se închine la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi să ia apă tămăduitoare din izvorul care curge chiar în incinta lăcaşului.

Călătorii ajunşi acolo spun că trăiesc o pace interioară pe care n-au mai ­avut-o nicicând...