De la ce vârstă?

 

Doar tu poţi decide dacă odorul tău e suficient de matur pentru a rămâne singur în casă,fără mami şi tati. La modul general însă,se recomandă ca micuţii sub 10 ani să se afle în permanenţă sub ochii atenţi ai unui membru al familiei sau ai unei bone. Chiar şi copilul în care ai încredere trebuie să aibă impresia că se află în permanenţă sub protecţia ta. Trebuie deci să-i telefonezi cât mai des,să-i impui reguli clare şi să-i laşi o listă de lucruri de făcut cât lipseşti. Bineînţeles,după ce te-ai asigurat că ai eliminat toate potenţialele pericole din încăperi.

 

 

Antrenament pas cu pas

 

Dacă vrei să-ţi laşi copilul singur acasă după orele de curs,trebuie să-l pregăteşti pentru asta. Lasă-l să stea nesupravegheat pentru perioade scurte,care se măresc progresiv. Într-o zi 10 minute,cât te duci să iei pâine,în alta 30 minute,cât faci cumpărături la magazinul din colţ,apoi o oră... Copilul trebuie să aibă la îndemână mai multe numere de telefon:al tău,dar şi al unor apropiaţi care,la nevoie,pot da o fugă la locul faptei. Învaţă-l din timp să se uite pe vizor când sună cineva la uşă,să nu dea drumul persoanelor pe care nu le ştie,să nu dea detalii la telefon,să nu dea drumul la gaze şamd... şi să ştie cum să deschidă şi să închidă uşa cu cheia.

 

 

 

Evaluează situaţia

 

Pentru a-ţi da seama dacă micuţul e pregătit pentru marele pas,pune-ţi următoarele întrebări:

-        Este suficient de ascultător ca să-ţi respecte sfaturile,sau le uită uşor?

-        Este capabil să-şi ocupe timpul singur,sau se plictiseşte repede?

-        Are prezenţă de spirit,ştie cum să reacţioneze în caz de urgenţă?

-        Intră în panică dacă nu e cineva lângă el?

-        Dar tu... eşti tu capabilă să-l ştii singur câteva ore? Ai suficientă încredere în el?

 

Un pont

 

Lipeşte pe frigider o listă cu sarcinile pe care copilul trebuie să le ducă la capăt în absenţa ta,de genul:1. Îmi mănânc prânzul;2. Mă uit 30 de minute la televizor;3. Îmi fac temele;4. Mă joc un pic pe calculator etc.