De multe ori,este vorba despre mici minciuni,prin care îţi ascunde gafe nevinovate:a spart veioza sau a stricat jocul pe care abia i l-ai cumpărat. În cazul ăsta,nu-i un capăt de ţară dacă nu afli.

E însă cu totul altă problemă dacă chiuleşte de la şcoală ori hoinăreşte prin locuri nepermise. Dacă nu ai noroc să-l vadă şi să-l pârască vreo vecină,trebuie să-ţi creezi un fel de-al şaselea simţ,de detectare a minciunilor.

Gândeşte-te cum îţi păcăleai tu părinţii

Un sfat bun l-am primit de la o prie-tenă. Ca să-şi prindă cei doi copii cu minciuna,se gândeşte la ce minciuni spunea ea şi la tacticile pe care le folosea când era copil. Copilul tot copil e,indiferent de vremuri.

Dacă atunci când te ştiai cu musca pe căciulă obişnuiai să te strecori în casă în linişte,evitând să dai ochii cu părinţii,cam aşa va face şi copilul tău. Oricum,merită să arunci o întrebare „S-a întâmplat ceva azi?”. În funcţie de răspuns,îţi vei da seama dacă are ceva de ascuns.

"Aaaa… Nu s-a întâmplat nimic"

De obicei,când vine de la şcoală,începe să turuie cum i-ai aruncat o întrebare? Ar trebui să te pună pe gânduri dacă,într-o zi,ezită să-ţi răspundă şi dă din colţ în colţ:„Aaaaa…,nu am făcut nimic special azi”.

Continuă să ezite şi-ţi răspunde evaziv atunci când intri în amănunte? Ceva tot a făcut. Depinde de tine ce alegi să faci:îl laşi în pace pentru că ştii că la un moment dat tot îţi va spune,insişti să afli ce a făcut ori îi întrebi profesorii.

Eşti sigură de vinovăţia lui?

Există şi situaţia în care bănuieşti că a făcut o boacănă,dar nu vrea să o recunoască. Nu-ţi rămâne decât să-l pui în faţa faptului împlinit,ca şi cum tu ai fi sigură de vinovăţia lui. Dacă se ştie vinovat,va căuta să se apere mai bine decât ar face-o în mod normal.

Dacă nu ajungi la un rezultat,ar fi bine să-l laşi să creadă că a câştigat bătălia. Rămâne să fii tu mai atentă şi să-l prinzi cu mâţa în sac data viitoare.

Poţi fi confidenta lui

Paza bună trece primejdia rea. Învaţă-l de mic că minciuna are întotdeauna picioare scurte şi că are mai mult de pierdut dacă te minte decât dacă-ţi spune adevărul. În niciun caz nu-l pedepsi sau nu-i face morală când îţi spune că a făcut o boacănă.

Data viitoare nu va mai veni la tine să-ţi spună ce a făcut,aşa că nu mai privi totul cu ochiul critic de părinte. Prieteneşte,îi poţi explica de ce nu este bine ce a făcut şi care pot fi urmările.