Între „Ce vârstă ai?” („Mai mult decât aş vrea”) şi „Cât câştigi?” („Nu chiar aşa de mult,zău”),ocaziile în care-ţi vine să-ţi muşti limba sau să te strâmbi la cel care a-ndrăznit să te întrebe aşa ceva sunt nenumărate.

Mai sunt zeci de alte curiozităţi pe care le consideri deranjante,la care trebuie să răspunzi zâmbind,în ciuda situaţiei jenante care se creează.

Te simţi inconfortabil,chiar agresată. Unde mai e intimitatea în toată povestea asta?

Important e să treci mai departe cu eleganţă,fără să te arăţi jenată de situaţia în care eşti pusă.

De ce suntem indiscreţi?

Trăim în epoca imediatului,a lui „aici” şi „acum”. Ne raportăm adesea unii la alţii cu brutalitate. Pentru că nu e timp de pierdut,trebuie să ne atingem repede scopurile.

Chiar şi ­într‑o conversaţie. Nu mai vorbim pentru simpla noastră plăcere,ci pur şi simplu facem un schimb de informaţii.

Aşadar,n-ar mai trebui să ne surprindă că anumite întrebări nimeresc precum nuca-n perete. În plus,o întrebare care pe tine te deranjează o poate lăsa rece pe-o altă femeie.

Fiecare reacţionează în funcţie de propriile emoţii şi-şi stabileşte singură limitele pudorii.

Întrebările care ne deranjează

Sunt câteva aspecte care am vrea să rămână secrete. Doar ale noastre. În primul rând,cele legate de fizic.

Nicio femeie nu vrea să spună cât cântăreşte sau câţi ani are,mai ales în vremurile astea,dominate de obsesia pentru imagine.

Apoi,sunt chestiunile intime,venite,uneori,chiar din partea partenerului de viaţă. Ce femeie nu a fost întrebată măcar o dată „Mă iubeşti?” sau „A fost bine?”

Iar astfel de întrebări apar în cele mai nepotrivite momente,stricând scenele de pasiune.

Alteori,întrebările care ne scot din sărite ţin de situaţie. „Ce face soţul tău?”:îţi pică rău dacă eşti în divorţ. „Pe când un copil?”:e dur,dacă de trei ani nu poţi să rămâi însărcinată. „Cât câştigi?”:e clar,nu se întreabă.

Răspunsuri scurte

Şi dacă totuşi ai de-a face cu indiscreţi? Trebuie să-i poţi fenta. Prima tehnică e şi cea mai simplă:foloseşte răspunsuri scurte,de suprafaţă.

Oscar Wilde spunea că „o conversaţie trebuie să abordeze totul,dar să nu aprofundeze nimic”.Important e să laşi impresia că deţii controlul,oricât te-ar fi enervat partenerul tău.

Să te stăpâneşti e o artă în epoca noastră. Tăcerea e întotdeauna o soluţie,iar psihologii spun că cel care tace e cel puternic,pentru că dovedeşte că e împăcat cu el însuşi.

Diversiunea salvatoare

Sunt şi întrebări la care cel mai repede te poţi salva doar atacând la rândul tău. Un „Te-ai îngrăşat?” la care te provoacă să răspunzi o ­prietenă pe care n-ai mai văzut-o de mult merită un „Şi tu?”

Ţi se pare că ai da dovadă de impoliteţe? Nu,spun specialiştii. Atunci când întorci o astfel de întrebare,nu faci decât să-l pui pe celălalt faţă în faţă cu propria impertinenţă.

Altfel,dacă vrei să câştigi timp pentru a‑ţi pregăti cel mai bun răspuns,mai bine schimbă subiectul şi revin-o la el când te vei simţi pregătită.

Umorul face toţi banii!

Umorul e cea mai bună armă pentru dezamorsarea unei situaţii tensionate. „Cum îţi merg proiectele?”-„Merg ca acceleratul!”

O atitudine ironică,autoironică şi cu umor,cere un adevărat talent.

În plus,umorul înseamnă să nu iei lucrurile la modul personal şi să le priveşti cu detaşare.

Un simţ al umorului înnăscut te poate salva din orice situaţie.

Ce zici de-un gram de empatie?

Ce te costă să spui,după o întrebare deranjantă:„Da,e interesant,dar din păcate nu avem acum suficient timp pentru asta. Adu-mi aminte cu prima ocazie”.

La final,îi mai şi mulţumeşti pentru întrebare. Îi zâmbeşti. Ca şi cum ai empatiza cu respectivul. Pură prefăcătorie,dar ce să faci?

Şi dacă te încrunţi ce câştigi? Şi dacă te enervezi şi laşi să ţi se vadă întreaga vulnerabilitate,nu e mai rău?

Încearcă să dai dovadă de siguranţă de sine!

Reacţia depinde de interlocutor!

Cum ţi se pare dacă cea mai bună prietenă te întreabă „De când n-ai mai făcut dragoste”? Dar dacă întrebarea vine de la fostul tău iubit sau de la actuala ta soacră?

Creierul tău va face rapid anumite conexiuni şi imediat te vei gândi:„Ce urmăreşte cu asta?”

Nu ne putem împiedica să credem că în spatele unor astfel de întrebări există întotdeauna un motiv ascuns.