Flirtul este o conversaţia uşoară, cu aluzii abia schiţate sau cu complimente rostite galant, adesea pe un ton glumeţ. Poate debuta cu un schimb de zâmbete, de gesturi şi de priviri, pentru că limbajul nonverbal dezvăluie primul gândurile şi intenţiile noastre ascunse. Când doreşti să începi o relaţie cu o persoană de sex opus, flirtul se înfiripă firesc. Dar ce se întâmplă când eşti deja într-un cuplu?

Motivul pentru care flirtezi

Când iniţiezi un flirt, contează foarte mult motivul pentru care o faci. E posibil ca sentimentele pentru partenerul de viaţă să nu mai fie atât de puternice, iar flacăra dragostei dintre voi abia să mai pâlpâie. Acest lucru te va face vulnerabilă şi te va împinge să-ţi afişezi farmecul în faţa altor parteneri. Nu este greşit să cauţi atenţie, mai ales când îţi dai seama că relaţia ta nu mai poate fi salvată. Este însă mai rău dacă flirtezi ca să-ţi manifeşti o nemulţumire faţă de partenerul din viaţa de zi cu zi sau ca să exorcizezi o frustrare. Există şi persoane care flirtează doar ca să-şi testeze puterea de seducţie.

Cum îţi dai seama că întreci limita?

Totul depinde de modul în care priveşti flirtul. Poate eşti de părere că e doar un joc nevinovat, atâta timp cât nu implică apropiere fizică. Sau poate că, în sinea ta, eşti conştientă că a face ochi dulci altcuiva înseamnă a păşi pe o punte suspendată peste un hău, care poate duce într-o direcţie neaşteptată. Potrivit psihologilor, limita care ne spune dacă greşim este sentimentul de culpabilitate. Pentru fiecare om acest sentiment se manifestă diferit. Unii se simt vinovaţi faţă de parteneri doar pentru că au îndrăznit să-i zâmbească vecinului sau colegului de serviciu - alţii, în schimb, pot forţa limitele jocului, trecând graniţa simplei conversaţii şi ajungând, fără remuşcări, la sărutări şi la atingeri fizice.   

Când anturajul te arată cu degetul

Chiar dacă pentru tine flirtul e un joc nevinovat, cei din jur îl pot recepta în mod diferit. Schimbul jucăuş de replici, privirile insistente, zâmbetele cu subânţeles – toate acestea le poţi face involuntar, când îţi place de cineva, dar pot fi aspru judecate de cei din jur. Chiar dacă ţie nu ţi se pare că ai un comportament greşit, persoanele din anturaj te pot acuza de ce e mai rău.

SFATUL SPECIALISTULUI

Anca Donţu, psiholog principal specializat în psihoterapie psihanalitică,  Cabinet Individual de Psihologie, [email protected]
Depinde în ce constă flirtul şi de ceea ce consideră fiecare dintre cei doi parteneri că înseamnă infidelitate. Dacă ne referim doar la sensul de conversaţie cu aluzii sexuale, de complimente, atunci este foarte probabil să nu vorbim de infidelitate. Contează însă motivul pentru care flirtăm, dar şi cum priveşte partenerul nostru acest act. Contează dacă atunci când flirtăm simţim că facem ceva ce ar putea să ne afecteze relaţia, sau simţim că este un comportament complet inocent.
Dacă femeia flirtează, o poate face doar pentru că are nevoie să i se confirme valoarea, calităţile, şi asta se întâmplă fie atunci când se află la o vârstă sensibilă pentru ea, fie în situaţia în care partenerul nu îi mai acordă atenţia de care ea are nevoie. Dacă, însă, relaţia ei de cuplu nu o mai satisface la un nivel profund, flirtul poate trăda dorinţa de a-şi găsi un nou partener şi de a ieşi din relaţia actuală. 


Ioan Tudor, Psihoterapeut, Emotion Center Bucuresti, [email protected]
Odata cu ajungerea la maturitate, flirtul capată o tentă mult mai intimă şi câteodată sexuală, iar limbajul nonverbal devine o parte importantă a acestuia, de la modul în care mergem, unghiul şi distanţa din care vorbim cu o persoană, până la tonul vocii şi mimica feţei.
Schimbul de replici subtil şi jucăuş în afara unei relaţii sau a unei căsnicii este perfect normal şi acceptat dacă anumite limite nu sunt trecute. Aceste limite diferă de la o relaţie la alta, iar ceea ce într-o relaţie poate părea acceptabil şi normal, într-o altă relaţie poate părea o violare a limitelor şi a încrederii. Este adevărat că diferenţe de opinie şi de limite pot apărea şi în cadrul aceluiaşi cuplu, iar aici putem enumara cateva aspecte care ar putea fi considerate nepotrivite sau care depăşesc limitele de încredere într-o relaţie clasică şi monogamă:
•    conversaţiile avute rămân un secret pentru partenerul tău
•    conversaţiile au o tentă sexuală sau planuri în această direcţie
•     motivul pentru care flirtezi este nevoia ta de a-ţi creşte imaginea de sine sau de a-ţi face partenerul gelos!

Stanciu Marius, Cabinet Individual de Psihologie, [email protected]
În primul rând, merită menţionat de la bun început faptul că oamenii nu sunt nici pe departe atât de pricepuţi precum cred atunci când vine vorba de detectarea unui flirt real. Mai precis, avem tendinţa de a identifica eronat un astfel de comportament, cu precădere atunci când suntem nesiguri sau anxioşi. Flirtul, însă, poate fi interpretat şi ca un simptom important al unei sănătăţi relaţionale defectuoase. Atunci când el ascunde o nemulţumire neexprimată a partenerului sau decurge din intenţia clară de a răni, vorbim despre o infidelitate potenţială, încă neconcretizată în act. Astfel, dacă ne temem cu adevărat de infidelitate, cea mai bună opţiune pe care o avem la dispoziţie este să afişăm curiozitate, nu să acuzăm partenerul ca şi cum am şti care este realitatea. Manifestând agresivitate, nu facem decât să inducem o profeţie care se adevereşte.