Momentele de început dau dependenţă

În prima perioadă a relaţiei,când aburii îndrăgostirii ne învăluie mintea şi sufletul cu un efect asemănător cu cel al unei licori bahice,aveam o serie de senzaţii,emoţii şi de sentimente care ne fac să dansăm în ploaie,să vrem să ne contopim cu partenerul şi să fim tot timpul,dacă se poate,una cu el,mereu împreună,întotdeauna cu mâinile înlănţuite,mergând alături oriunde,pierzându-ne şi chiar uitând de noi. Practic,suntem într-o perioadă de dependenţă,în care nu de puţine ori am auzit:„Fără el sau fără ea,eu nu pot trăi”,„El sau ea este viaţa mea şi sensul vieţii mele”.

Această perioadă deosebit de frumoasă – şi,cum spune românul,„oarbă” – nu-i ţine însă sub vrajă pe ambii parteneri. La un moment dat,cel care vrea să treacă la următoarea etapă se va simţi cel mai probabil sufocat şi îngreunat de partenerul care nu vrea să renunţe la „beţia” simţurilor.

Când devii independent într-o relaţie

Astfel,unul dintre parteneri va începe lupta pentru independenţă,iar celălalt va rămâne ancorat cumva în zona de dependenţă. Această perioadă este definitorie într-o relaţie,pentru că dintr-odată ne dăm seama că frumuseţea legăturii noastre nu ţine doar de lucrurile pe care le facem împreună,ci şi de cele de care ne bucurăm singuri,în intimitatea noastră. Acestea pot fi pasiuni diferite,cercuri de prieteni diverşi,altfel de locuri de muncă,felurite înclinaţii artistice şi câte şi mai câte.

Însă există riscul ca unul dintre parteneri să înţeleagă că familia nu este legată de el cu un cordon ombilical şi că sunt şi alte lucruri interesante în afara relaţiei. În această perioadă,apare,deci,şi momentul îndepărtării. Iar dacă cei doi parteneri nu-şi reglează ceasurile biologice şi emoţionale la timp,riscă să se înstrăineze definitiv. Şi nu în ultimul rând,un alt risc mai mereu prezent este lupta pentru putere în cuplu.

Cum faci iubirea să crească

Pentru ca o poveste de iubire să se dezvolte armonios,este necesară ieşirea din dependenţă şi depăşirea luptei pentru putere din cea de-a doua etapă. Este ca atunci când un copil se naşte şi trece prin mari eforturi pentru a-şi câştiga autonomia de trupul matern. De obicei,unul dintre parteneri este cel care vrea ca relaţia să fie foarte apropiată,iar celălalt o vrea distantă,dorindu-şi cu disperare mai mult spaţiu. Tu poţi să vrei ca relaţia să fie pe primul loc,iar el să aibă libertatea respectată şi pe primul loc. Când cuplurile depăşesc acest moment al luptei pentru putere,de obicei ambii parteneri devin atenţi atât la lucrurile care ţin de apropiere,respect şi dragoste faţă de celălalt,cât şi la nevoile proprii. Practic,ajungem să ne simţim mai legaţi de calitatea relaţiei.

Egoismul chiar este bun!

Poate cea mai importantă şi dificilă piedică a cuplurilor este dorinţa de a atinge autonomia dinaintea relaţiei,păstrând însă şi iubirea,care-i leagă pe cei doi parteneri. Vorbim de o autonomie a unei legături,un timp pe care ni-l dedicăm nouă,fără a uita de celălalt,sau poate lucruri pe care le facem pentru noi,dar fără să afectăm echilibrul familial. Fiindcă alături de cei dragi învăţăm să prioritizăm împreună şi să alegem pentru noi fără a le face rău celor la care ţinem.

Cei doi „r” ai unei relaţii:respect şi reciprocitate

Este esenţial să iei în calcul impactul pe care îl au deciziile tale în relaţie. Dacă iubitul tău vrea,de exemplu,să cheltuiască bani pentru el,e clar că se gândeşte la el,la plăcerile lui,dar poate destabiliza bugetul familial. Aici intervine partea de colaborare şi de negociere. La final,va trebui să ajungeţi la următoarea concluzie:„Cât îmi cumpăr eu pentru mine,atât îţi iei şi tu pentru tine”.

Alexandru Cojocaru,psihoterapeut Mediclass,www.mediclass.ro

Dacă ai nevoie de o consultaţie sau de consiliere,scrie pe adresa [email protected] sau sună la 0724.539.589