Ileana Stana, protejată de o stea norocoasă

Una dintre cele mai cochete actriţe ale teatrului şi cinematografiei româneşti, Ileana Stana Ionescu este un exemplu de modestie şi un om cu frică de Dumnezeu, cum rar mai ai oportunitatea să întâlneşti! Ea ne-a povestit despre cariera impresionantă, despre regrete şi familie, dar şi despre pasiunile care au dat culoare vieţii de artist.

Când aţi început să cochetaţi cu această formă de artă?

La 18 ani. Un joc al întâmplării,cum de altfel au fost majoritatea evenimentelor din viaţa mea. Am cunoscut bine teatrul,iar el,acceptându-mă la rândul lui,m-a adoptat. M-a „înarmat“ cu multe cunoştinţe preţioase,m-a înconjurat de colegi minunaţi. Până astăzi,socotesc că am fost protejată de o stea norocoasă.

În cine aţi găsit cel mai mare sprijin de-a lungul carierei dv.?

În soţul şi colegul meu Andrei Ionescu,dar şi în toţi marii regizori cu care am lucrat şi care mi-au fost mereu aproape.

Există vreun aspect mai neplăcut cu care se confruntă actorii (indiferent de generaţie),din punctul dv. de vedere?

Problemele cu care se confruntă actorii sunt lipsa unui mentor,a unui creator de teatru şi a unui repertoriu alcătuit înţelept. În plus,este nevoie de un climat de creaţie bazat pe armonie,dragoste şi pe un crez solid în atingerea succesului.

Ce sacrificii aţi făcut de dragul artei?

De dragul artei am făcut un singur sacrificiu – acela de-a nu mai găsi timp pentru aducerea pe lume a celui de-al doilea copil.

Ce vă împlineşte mai mult:cinematografia sau teatrul?

Fără egal,mă împlineşte teatrul.

Ce rol v-a rămas la suflet?

Fiecare personaj interpretat a însemnat o dragoste,o poveste cuceritoare. Pe primul loc se află lady Torrance,din „Orfeu în infern“,de Tennessee Williams,rol cu care am câştigat şi concursul la Teatrul Naţional Bucureşti,în regia regretatului Cornel Todea.

Aveţi vreun ritual înainte de-a urca pe scenă?

Nu am niciun ritual înainte de intrarea în scenă! Singura grijă este să cuceresc publicul,care,pentru mine,este cel mai preţios partener în această superbă profesie.

De ce au nevoie tinerii actori pentru a putea răzbate în această lume?

Tinerilor le trebuie în primul rând talent,seriozitate în muncă şi mai ales o şansă. Sunt necesare repertorii care să-i aibă în vedere,mentori de valoare şi,în final,puţin noroc.

Ce alte pasiuni mai aveţi în afară de actorie?

Sunt ataşată puternic de familia mea şi investesc în armonia care trebuie permanent instaurată. Apoi îmi place să gătesc! Din toată lumea,pe unde am avut şansa să merg,am colecţionat reţete şi cărţi de menaj,ca să-mi impresionez familia şi prietenii.

Vizitând multe ţări,aţi întâlnit probabil oameni şi mentalităţi diferite. Ce cultură v-a impresionat cel mai mult?

Cu mici excepţii,am umblat aproape peste tot în lume. Cel mai puternic m-a impresionat China,ar fi nevoie de mai multe pagini ca să vă explic admiraţia şi preţuirea mea.

O viaţă multipremiată

Are o stea pe Aleea Celebrităţilor şi un Grad de Cavaler al Ordinului Naţional „Serviciul Credincios“ (2002),dar şi multe alte premii şi distincţii câştigate la festivaluri şi concursuri,printre care:

Clacheta de aur U.A.R.F. pentru merite deosebite în dezvoltarea artei şi culturii cinematografice,2001.

Premiul ACIN România pentru rolul secundar în filmul „Aici nu mai locuieşte nimeni“,regia Malvina Urşianu,1996.

Premiul special al juriului pentru întreaga activitate artistică,1985.

Premiul Teatrului Naţional pentru activitatea artistică,1976.

Împreună cu fiul ei,Andrei Manuel,de profesie medic,şi soţul,Andrei