Încă mai ştiu pe de rost câteva din poeziile Otiliei Cazimir,au fost printre primele învăţate la grădiniţă. „Puişorul cafeniu“,„Pentru ce să-ţi fie frică“ şi „Ninge“ le-am rostit temătoare la serbările de sfârşit de an,încercând să nu omit vreun cuvânt şi,în plus,să fiu atentă să recit cu intonaţie. Trebuie să recunosc că eram mult mai bucuroasă când le ascultam la alţii,pentru că mai mereu mă încurcam şi mi se înroşeau obrajii de ruşine. Generaţii întregi de copii au învăţat aceste versuri şi mulţi dintre ei au ascultat (şi încă o mai fac) de la părinţi ori dascăli cum poeta a adunat în  sute de poezii frânturi de viaţă,dar şi gânduri despre fenomene şi peisaje din natură.

Fire singuratică

Cel de-alcincilea copil al învăţătorului Gheorghe Gavrilescu s-a născut în localitatea Cotu Vameş,Neamţ,în 1894. Numele ei real era Alexandra Gavrilescu,iar pseudonimul literar cu care a devenit cunoscută mai târziu,Otilia Cazimir,a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. De mică,Luchi,cum îi spuneau cei din familie,a fost un copil retras şi tare ruşinos. Nu avea prieteni şi deseori prefera să stea singură şi să cânte sau să contemple natura,mai ales când se topea zăpada,iar păsările călătoare anunţau venirea căldurii. Îi plăcea să exploreze singură poeniţele şi să observe lumea cu gâze şi globuri albe de păpădii luate de vânt.

A început să scrie din copilărie

În anul 1898,familia Otiliei s-a mutat la Iaşi,unde fetiţa timidă a urmat şcoala,moment în care a renunţat la numele de alint,de care i-a fost ruşine după ce colegii de clasă au râs de ea. După cum mărturiseşte chiar ea în proză,acela a fost unul dintre momentele în care s-a simţit neînţeleasă,urâtă şi foarte stingheră în preajma celor din jur. Prin urmare,copila cu privire întunecată şi mereu visătoare a început să-şi aşterne gândurile pe hârtie,evadând astfel dintr-o realitate prea dură. A urmat liceul,apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie,dar fără a susţine examenul de licenţă.

I-au fost acordate multe premii pentru activitatea literară

Primele poezii ale Otiliei Cazimir au apărut în revista Viaţa românească,în anul 1912,iar debutul în proză a avut loc peste şapte ani,în publicaţia Însemnări ieşene. A urmat apoi volumul de poezii Lumini şi umbre şi volumul de versuri Fluturi de noapte,carte premiată de Academia Română.  Printre publicaţiile cu care a colaborat se numără Gazeta literară,Cronica,Adevărul literar şi artistic,Iaşul literar,Orizont,etc. Între anii 1937 şi 1947,autoarea a fost numită inspector al teatrelor din Moldova. Părea neobosită când venea vorba de a a traduce operele unor autori francezi,sovietici şi ruşi,cum ar fi Maupassant,Cehov şi Gorki,fiind colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă. A încetat din viaţă la 8 iunie 1967,la Iaşi.

L-a iubit pe George Topârceanu

La revista Viaţa românească,Otilia Cazimir l-a cunoscut pe celebrul autor George Topârceanu. Deşi acesta s-a însurat chiar în acel an cu învăţătoarea Victoria Iuga,care i-a dăruit un fiu,căsnicia s-a destrămat repede,aşa că între Otilia Cazimir şi George Topârceanu a luat naştere o frumoasă,dar controversată poveste de dragoste,care a stârnit interesul cronicarilor vremii. Relaţia lor a durat până la moartea acestuia,când poeta,zdrobită de durere,i-a scris o epistolă uneia dintre prietenele şi confidentele sale,prozatoarea Sandra Cotovu,spunându-i de sentimentele,angoasele şi dorul pe care le înfruntă după ce a dragostea vieţii ei. 

Info:Poeziile Otiliei Cazimir au bucurat sufletele a generaţii de cititori.

Ştiai că…

… autoarea a publicat în jur de 60 de volume de poezii?

… dacă vrei să descoperi mai multe despre locul în care a trăit autoarea,poţi să vizitezi Casa Memorială Otilia Cazimir,din Iaşi,amplasată pe Strada Otilia Cazimir numărul 4? Muzeul conţine fotografii inedite,cărţi cu autograf,obiecte personale şi mobilier.