Neîmblânzita pisică domestică



 

Pentru cei care au un animăluț de companie, că vietatea din casă e câine sau pisică, e totuna.  Stăpânul îi datorează apă și mâncare, iubire, plimbare și îngrijire medicală. Spre deosebire de cățel, însă, pisica are o latură rebelă evidentă. Aproape niciodată o pisică nu acceptă în spațiul său o altă prezență. Pe când câinele, deși nu agreează pisicile, le primește, dacă stăpânul aduce vreuna acasă – decizia stăpânului e sfântă! Iar un câine care latră cu înverșunare orice pisică de pe stradă, pe cea care aparține gospodăriei sale o ocrotește, de parcă ar avea-o pe inventar. Reciproca nu e însă valabilă...


Cine e stăpânul?

Spre deosebire de câine, care se înclină în fața stăpânului când acesta se întoarce acasă, pisica are o atitudine de stăpână, care-și tolerează bipedul îngrijitor. Vine la ușă când aude pașii stăpânului apropiindu-se, dar numai ca să-i arate drumul spre bucătărie, către blidul care trebuie degrabă umplut cu mâncare. Pisicile comunică și în alte feluri cu noi, chiar dacă nu înțelegem prea bine. Se pare că ridicarea cozii ar însemna o atitudine binevoitoare. Iar când se curăță, pisica își însușește astfel mirosul stăpânului, rămas în blana ei atunci când a mângâiat-o, curățarea fiind un fel de resetare olfactivă.


Casa e terenul ei de joacă

Spre deosebire de câine, care se mulțumește cu colțișorul destinat lui din curtea gospodăriei, pisica folosește ca pe un teren de joacă locuința și tot ce se află în interior, alergând, cățărându-se sau ascuțindu-și ghearele pe mobilele sau perdelele care-i stau la dispoziție. Oricât de placidă și de binehrănită ar fi, de câte ori i se ivește ocazia, vânează orice mișcă, de la gândaci până la porumbei.

Conviețuire fără pretenții

Totuși, în afară de hrană, pisica nu are pretenții prea mari. Dacă primește și iubire, cu atât mai bine! Dacă nu, o cere, frecându-se de picioarele sau de mâinile tale, care n-au alt rost pe lume decât s-o mângâie pe ea – în opinia ei, desigur. În rest, se mulțumește să toarcă și doarmă într-un loc călduț - cel mai bine, cuibărită lângă tine, când te uiți la televizor sau când dormi. Coabitarea cu o pisică nu pune prea mari probleme, dacă nu te-ntreci cu gluma, lipsind prea multe ore de acasă – fiindcă ea, șefa ta, te va pedepsi! Făcându-și nevoile în mijlocul patului, de exemplu, sau refuzând să răspundă chemărilor tale. Poate fiindcă pisica zisă domestică nu diferă prea mult de cea sălbatică. În cei 10.000 de ani ai existenței sale, AND-ul pisicesc nu a suferit prea multe transformări. Omul nu și-a bătut capul să-i amelioreze rasa, cum a procedat cu oile, vacile, câinii etc. N-am avut nevoie de mai mult tors, dormit sau răsfăț de la ele. În consecință avem doar 72 de rase de pisici versus 343 de câini.

Pisicile ne fac fericite

Pentru că le iubim! Și pentru că sunt o prezență agreabilă, amuzantă și liniștitoare. Torsul pisicii reprezintă încă un mister, dar se pare că frecvența motorașului intern al felinelor are darul de a ne calma, chiar și vindeca. Frecvența torsului se situează între 25-50 Hertzi, adică vibrații joase, care facilitează producția de serotonină, numită și hormonul fericirii. Acesta favorizează relaxarea și combate agresivitatea, stresul și insomnia. În Occident, se vorbește chiar despre terapia torsului, care ar avea influențe benefice asupra insomniei, hipertensiunii și tulburărilor cardio-vasculare. Plus că grăbește vindecarea fracturilor.

Știai că…

…pisicile, originare din zonele deșertice ale bazinului mediteranean, au ajuns în cele patru colțuri ale lumii pe corăbiile vechilor egipteni? Ei le luau la bord ca să-și protejeze proviziile de eventualii șobolani.



S-ar putea să-ți placă și:

Loading...

Din aceeași categorie:



Spune-ți părerea:

Cele mai citite

Ultima ediție
Click! pentru femei

Trucuri pentru machiaj rezistent la apă - nr.27 (505)

apare săptămânal

Aboneaza-te la revista

3 luni - 23 lei

6 luni - 46 lei                

12 luni - 91 lei

" "