Ce-ți vine prima oară în minte când te gândești la deșert, în afară de secetă, temperaturi insuportabile, dune de nisip fierbinte străbătute de cămile și basme cu Aladin? Ei bine, întinderile aride sunt habitatul unor viețuitoare care s-au adaptat perfect condițiilor extreme. 

Suricata, mâncătoarea de scorpioni

Suricata suricatta, după denumirea științifică, este un mamifer de talie mică și aparține familiei mangustelor. Trăiește în deșertul Kalahari, situat în Africa de Sud. Aceste animăluțe drăgălașe sunt carnivore și se hrănesc inclusiv cu scorpioni, fiind imune la veninul acestora. Trăieasc în grupuri mari, de 20-50 de indivizi, și locuiesc în tuneluri pe care le sapă în nisip. Ca să se apere de prădători, una sau mai multe suricate stau de veghe la intrarea în vizuină. Când este reperat dușmanul, sentinela lansează un semnal de alarmă, sub forma unui fluierat - și toți membrii grupului se refugiază în subteran. Femelele sunt foarte grijulii cu puii, chiar și cele care au nu propriile lor progenituri, și sunt gata să îi apere cu prețul vieții.


Fenecul, vulpea cu urechi mari

Numită și vulpea deșertului, este micuță și ușor de recunoscut, datorită ochilor oblici și urechilor foarte mari, care îi dau un aer extraterestru. Este cea mai mică specie de canide și este o viețuitoare nocturnă. Interesanta arătare poate fi văzută în Sahara, dar și în peninsula Sinai și în deșertul Arabiei. Blana, urechile și funcțiile renale prezintă adaptări specifice condițiilor deșertice. Auzul extrem de sensibil îi permite să audă mișcările prăzii sub pământ. Se hrănește cu rozătoare, insecte, păsări. Femele sapă vizuine care pot atinge și 120 metri pătrați. Adeseori, vietatea este capturată și folosită drept animal de companie exotic.


Felis margarita, pisica dunelor

Această felină cu capul mare în raport cu restul corpului și urechile ciulite e numită pisica deșertului sau „Felis margarita“. Ultima denumire provine de la generalul francez Jean Auguste Margueritte, care și-a desfășurat activitatea în Algeria. Drăgălașa pisică nu cântărește mai mult de 2-3 kg și străbate nisipurile Saharei, cu precădere cele marocane, algeriene și nigeriene. Capturată pentru a fi folosită pe post de animal de companie, este amenințată cu dispariția, fiind pe lista speciilor protejate de lege. Noaptea vânează rozătoare mici, reptile, păsări, iar ziua sălășluiește în adăpostul pe care-l sapă în nisip. Nu bea apă, își ia necesarul de lichide din hrană.


Cameleonul, culoare la temperatură

Chamaeleo namaquensis, cameleonul deșertului, trăiește în regiunile aride din Namibia, Angola și Africa de Sud. Spre deosebire de cameleonul comun, are coada mai scurtă decât corpul și prezintă o creastă pe spate. Vânează cu limba lungă și lipicioasă. Reptila prezintă mai multe adaptări specifice, pentru a putea supreviețui în condiții extreme: secretă sare la nivelul glandelor nazale, pentru a conserva apa, și sapă gropi ca să se ferească de arșița zilei. Capacitatea de a-și schimba culoarea îi ajută și în procesul de control al temperaturii: astfel, cameleonul ia o nuanță neagră în diminețile răcoroase, pentru a absorbi mai ușor căldura, și devin gri deschis după-amiaza, pentru a reflecta lumina. Ba chiar poate avea ambele nuanțe simultan, de-o parte și de alta a coloanei vertebrale, în funcție de necesități.



Scorpionul galben, venin pentru știință

Scorpionul galben, Leiurus quinquestriatus, este o specie extrem de periculoasă, fiind răspândită atât în Africa de Nord cât și în Asia. Se hrănește cu insecte și păianjeni. Veninul său este un amestec de neurotoxine. Înțepătura vietății este dureroasă și, de obicei, nu este mortală pentru un adult sănătos, însă poate fi fatală celor cu disfuncții cardiovasculare sau alergicilor, precum și copiilor și vârstnicilor. Veninul acestei specii este cercetat în laboratoarele farmaceutice, pentru că localizează celulele canceroase, ajutând astfel la eliminarea lor pe cale chirurgicală.



COLȚUL PLANTELOR 

Condurul-Doamnei

I se mai spune și Conduraș, Călțunaș sau nemțoaică. Este o plantă cățărătoare, având un rol nu doar ornamental, ci și de ingrediente în delicioase salate. Etalează flori galbene, portocalii, roșii sau albe. Iubitorii de flori își împodobesc balconul casei sau grădina cu minunatele inflorescențe. La gust, planta aduce cu anasonul, iar frunzele sunt picante. Unele persoane folosesc florile și frunzele nemțoaicei pentru a da un plus de savoare salatelor. Atenție, nu le folosi în mâncăruri dacă nu cunoști sursa de proveniență, căci e posibil că planta să fi fost stropită cu substanțe chimice. În Peru și Mexic frunzele, florile și mugurii Condurului-Doamnei sunt folosite în scop terapeutic, pentru amelioarea tusei. De asemenea, ele au proprietăți antimicrobiene și acționează ca un antibitioc natural. Mugurii și frunzele conț vitamina C, fier și calciu.

Sursa foto: wikipedia.org 


S-ar putea să-ți placă și:

Din aceeași categorie:



Spune-ți părerea:

Cele mai citite

Ultima ediție
Click! pentru femei

7 pași pentru o piele mai tânără-nr.33(459)

apare săptămânal

Aboneaza-te la revista

3 luni - 18 lei

6 luni - 35 lei       

12 luni - 69 lei