Diana și bijuteriile care vorbesc



 

Ne-am obișnuit ca bijutierii să fie bărbați. În urmă cu două, trei decenii, așa i-am apucat:  ascunși după o tejghea, în minusculele lor ateliere-magazin, migălind ceva la o lampă. De obicei, reparau piesele aduse de mușterii și mai rar confecționau ceva original. Azi, lucrurile s-au schimbat radical. Majoritatea bijutierilor sunt femei, fascinate de latura creativă a domeniului și mai puțin de aspectul material. Ele participă la expoziții din țară sau din străinătate, unde școala românească de bijuterie de autor și-a croit un renume. Una dintre aceste creatoare în argint și alte metale prețioase este Diana Toboșaru.

Când publicitarul se transformă în artizan

Absolventă a  liceului Tonitza, apoi a Institutului de arte plastice din București, Diana Toboșaru a abandonat artele în 1990, dăruindu-se unui domeniu total nou pe atunci în România, publicitatea. A învățat abc-ul meseriei dar, după ce a cunoscut pe deplin succesul, și-a dat seama că îi lipsește ceva: exprimarea artistică. Pictura,  de exemplu. Sau mai bine ceva inedit, bijuteria de autor. Urmărea fenomenul și ar fi vrut să învețe cum se lucrează argintul. În perioada aceea, o prietenă i-a făcut cadou un curs la Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage. „A fost un curs de ceară pierdută, un procedeu vechi și foarte ofertant, permanent perfecționat, care-ți permite să creezi un model din ceară, să-l finisezi și apoi să-l torni în ce metal vrei“, spune Diana.

Obiecte prețioase care au ceva de spus

I-a plăcut atât de mult, încât a urmat toate cursurile școlii Assamblage, unde profesorii David Sandu și Andreia Popescu i-au format mai pe toți creatorii noului val de bijuterie contemporană. Și-a cumpărat utiliajele esențiale în prelucrarea metalului și a experimentat tehnicile deprinse, lucrările ei fiind selectate la expoziții din țară și din străinătate. Succesul a încurajat-o să renunțe aproape de tot la job și să se dedice orfevrăriei  – deși nu se poate trăi din asta. Oamenii cu dare de mână preferă să-și cumpere bijuteriile de la branduri internaționale, consacrate, iar cei cu venituri modeste sunt atrași de produse de serie. Diana spune că nici afară nu există o piață foarte ofertantă: „Având o încărcătură artistică mare, bijuteria contemporană este o meserie de nișă – adică se adresează unui anumit tip de clienți. Bijuteriile de autor nu sunt un simplu element decorativ, ci sunt purtătoarele unui concept, unei idei. Au ceva de spus“.

Meseria nu-i lipsită de pericole

Când îi vede cineva manichiura perfectă, nu-și poate închipui că acele mâini mânuiesc pile, glaspapir, unelte de traforat și găurit, aparate de sudat și de șlefuit. Diana râde și admite că, după munca susținută pentru crearea unei noi colecții, mâinile ei nu arată atât de impecabil. Când manevrează obiecte incandescente, folosește mânuși de protecție. Chiar și așa, se mai rănește uneori, dar are întotdeauna lângă ea crema pentru arsuri. Și leucoplast, că se mai și taie! „Te obișnuiești, te împrietenești și cu focul, la un moment dat“, spune Diana. „La început ziceam aoleu, o să ardă totul în jurul meu“, râde ea.

„Hai, că nu e chiar așa de rău!“

Teama de foc nu este singura cu care se confruntă creatoarea: „Trei sferturi din perioada de concepere a unei lucrări mă chinuie gânduri de genul: n-o să-mi iasă, n-o să-mi vină nicio idee. La început, când te așezi în fața unei foi albe, îți spui: ce fac eu pe foaia asta?! După care începi să schițezi, te uiți în jur, te uiți în albume, apoi vine momentul în care tot ce ai învățat în liceu și în facultatea de arte plastice, toată informația artistică pe care ai acumulat-o atâția ani se cristalizează. Iar obiectul prinde contur - și mă apuc să-l meșteresc. Apoi, pe la mijloc, apare iar o cădere, când îmi spun nu, n-o să iasă cum vreau eu. Când iau obiectul gata turnat, prima reacție e: hm! Abia a doua îmi zic: hai, că nu e chiar așa de rău!“. Ea crede că toți artiștii trec prin chinurile astea, că nimeni nu-și spune din prima vai, e perfect, e minunat.

Expoziție la sediul ONU

În numai 4 ani, Diana a participat la expoziții organizate în România, Cehia, Portugalia și SUA. Cea mai recentă a fost expoziția colectivă inspirată de Primul Război Mondial, „Camera lucidă“, care a avut loc chiar în sediul din New York al ONU, la începutul lunii decembrie.



S-ar putea să-ți placă și:

Loading...

Din aceeași categorie:



Spune-ți părerea:

Cele mai citite

" "