Tulburătoarea poveste de dragoste dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle



 

Oare cum ar fi arătat poeziile lui Mihai Eminescu dacă nu ar fi fost inspirat de „Îngerul Blond“, așa cum o alinta poetul pe cea care i-a furat inima pentru totdeauna, Veronica Micle? Au trăit o iubire pasională, iar scrisorile prin care-și alinau dorul au rămas martore ale unei povești de dragoste eterne.

Mihai Eminescu și Veronica Micle s-au născut în 1850,el la 15 ianuarie,ea la 22 aprilie și tot amândoi au pășit în lumea de dincolo în anul 1889,la doar 50 de zile distanță. Iubirea lor a creat unele dintre cele mai frumoase poezii de amor ale literaturii românești. Se spune că s-au stins din prea multă dragoste,neavând parte de acel final frumos ca în povești.

Prima întâlnire în orașul muzicii clasice

Ce doi s-au văzut pentru prima dată la Viena,în anul 1873,unde Eminescu era student,iar Veronica venise să-și trateze o problemă de sănătate. Deși avea doar 22 de ani,tânăra era deja mamă a două fete,fiind căsătorită încă de la 14 ani cu profesorul universitar Ștefan Micle,mai mare ca ea cu 30 de ani. Veronica nu și-a iubit niciodată soțul,dar l-a respectat până când acesta a închis ochii pentru totdeauna. Săgeata lui Cupidon i-a atins inima lui Eminescu,acesta fiind vrăjit de farmecul femeii cu păr bogat,de culoarea aramei,și ochi albaștri. În capitala Austriei,cei doi s-au îndrăgostit,însă Eminescu a fost nevoit să plece la Berlin,iar Veronica era așteptată la Iași,lângă familie.

Idilă sub teii din Copou

Întors de la studii,Mihai Eminescu s-a stabilit în Iași,unde s-a reîntâlnit cu Veronica și a început să frecventeze casa soților Micle,la cenacluri literare. S-au întâlnit în particular în parcul Copou,însă aceste plimbări dau dat naștere la bârfe,iar în scurt timp soțul Veronicăi a început să primească scrisori compromițătoare. Eminescu a decis să se mute la București,iar relația dintre ei s-a răcit,deși continuau să-și scrie frecvent. Într-o scrisoare,Eminescu îi scria:„Tu ai fost şi eşti viaţa mea,cu tine s-a început şi s-a încheiat şi,dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine,nu am la ce trăi”.

Piedici în calea relației

După moartea lui Ștefan Micle în anul 1879,se părea că în sfârșit cei doi aveau ocazia să-și trăiască povestea de dragoste. Însă destinul le-a fost din nou potrivnic. Veronica a început să aibă dificultăți financiare,iar Eminescu nu o putea ajuta deoarece își schimba des locul de muncă. În plus,prietenii lui Eminescu s-au opus relației lor,considerând-o pe Veronica o femeie de moravuri ușoare. Se spune că Titu Maiorescu era cel care a alimentat aceste bârfe deoarece Veronica a depus mărturie împotriva lui la un proces. Mai mult,acesta se temea că geniul lui Eminescu va apune dacă o va avea mereu alături pe muza poeziilor sale.

 Necazurile se țin lanț

Veronica a venit pentru o scurtă perioadă la București,iar dragostea lor a fost binecuvântată cu un copil,care însă s-a născut mort. Însă cei doi încă au sperat că vor fi fericiți și și-au făcut planuri de căsătorie,care însă nu s-au concretizat niciodată. Frumusețea Veronicăi a atras mereu admiratori și chiar prietenii lui Eminescu,I. L. Caragiale și Ioan Slavici,au încercat,fără succes,să-i cucerească inima. Gelos,Eminescu a dat crezare zvonurilor la adresa infidelității Veronicăi și a decis că este mai bine să pună capăt relației lor.

Începutul sfârșitului

În anul 1883 au apărut primele semne ale bolii poetului,iar cei din anturajul celor doi au acuzat-o pe Veronica de indiferență,deși ea se afla în această perioadă la Iași și el la București. După aparenta însănătoșire a poetului,ei au mai dat o șansă iubirii lor,iar Veronica s-a mutat cu fetele la București. Părea că lucrurile intraseră din nou pe făgașul normal,Veronica chiar i-a dedicat lui Eminescu un volum de poezii scrise de ea. „Scumpului meu Mihai Eminescu,ca o mărturisire de neștearsă dragoste“,acestea erau cuvintele așternute pe coperta primului exemplar.

Iubire dincolo de moarte

 Boala poetului recidivează și el a a fost lăsat în groja familiei de la Botoșani. A început un nou coșmar,deoarece sora acestuia a refuzat să o lase pe Veronica în apropierea lui. Abia în 1889,Eminescu a fost internat într-un sanatoriu,unde s-a stins la 15 iunie. Durerea pierderii a fost prea mare pentru Veronica,care s-a retras la Mănăstirea Văratec,unde a transcris într-un jurnal toate poeziile pe care i le dedicase lui Eminescu și pe cele care i-au fost dedicate ei. În noaptea de 3 înspre 4 august ea a înghițit un flacon de arsenic și s-a alăturat în nemurire iubitului său.

„Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.“

Mihai Eminescu,„Ce e amorul?“

S-ar putea să-ți placă și:

Din aceeași categorie:



Spune-ți părerea:

Cele mai citite

Ultima ediție
Click! pentru femei

7 pași pentru o piele mai tânără-nr.33(459)

apare săptămânal

Aboneaza-te la revista

3 luni - 18 lei

6 luni - 35 lei       

12 luni - 69 lei