Ocrotitor al agricultorilor, păstorilor și al Armatei, Sfântul Gheorghe este considerat în tradiția populară și păstrătorul cheilor vremii. Odată cu praznicul său, din 23 aprilie, numit popular Sângiorz, îmcepe anotimpului cald și noul sezon pastoral.


Îl recunoști imediat în icoane, pentru că e zugrăvit pe un cal alb, purtând platoșă, o pelerină roșie și străpungând cu sulița un balaur. O legendă spune că Sfântul Mucenic Gheorghe s-a luptat cu o fiară dintr-un lac al Capadociei, fiindcă vietatea îi îngrozea pe săteni. Aceștia ajunseseră să-și dea copiii ofrandă balaurului pentru a-i potoli mânia. Doar după rugăciuni fierbinți către Sfânta Treime, Sfântul Gheorghe a răpus zmeul.

O pildă de curaj și credință

Adevărată sau nu, legenda vorbește despre curajul sfântului. A crescut într-o familie de creștini și a ales cariera militară în armata romană, în vremea împăratului păgân Dioclețian. După anul 303, împăratul i-a obligat pe toți creștinii să renunțe la credința lor, dacă vor să rămână în viață. Sfântul Gheorghe și-a mărturisit fără teamă iubirea pentru Hristos. Nici după ce a fost supus la grele cazne nu a acceptat să se închine zeităților păgâne și a primit moartea cu mulțumiri către Dumnezeu. Trecerea la Domnul a fost o bucurie, o izbândă după toate încercările menite să-l abată de la calea cea dreaptă al credinței. Același sentiment stăruie și în ziua marelui său praznic, care marchează începutul primăverii și a unui nou ciclu vegetativ, când natura renaște. 

Ritualuri de chemare a ursitului, în ajun

În seara dinaintea praznicului, dar și pe 23 aprilie, se făceau în zonele rurale o serie de ritualuri de chemare a ursitului. Fetele nemăritate obișnuiau să privească într-un vas cu apă, pentru a-și vedea ursitul. În dimineața zilei de Sângiorz, fetele ieșeau la cules de năvalnic și de mătrăgună, pe care le puneau în podul casei sau le agățau la streașină, pentru a fi cerute în căsătorie de tineri cu stare. Apoi, tinerele împleteau coronițe din ramuri înverzite și le lăsau pe drum. Se credea că o fată era iubită de acel tânăr care nu călca coronița, ci se apleca s-o ridice și să i-o ofere în dar. 

Obiceiuri pentru păstrarea sănătății

Ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe este numit și Alesul sau Sângiorzul vacilor. Este vremea ca ciobanii să aleagă mieii, să pregătească oile pentru primul muls și să stabilească unde urmează să fie așezată stâna. Deoarece, în tradiția populară, sfântul este considerat protectorul oilor și al vitelor în general, Sângiorz este o sărbătoare de seamă pentru ciobani și pentru fermieri. Aceștia au diverse obiceiuri, precum stropitul animalelor, pe care le respectă din credința că astfel vor avea vitele sănătoase și productive tot anul. Împodobesc gălețile pentru laptele de la primul muls al oilor cu ramuri înverzite, pe care le aruncă apoi în fântâni. Pe vremuri, în dimineața praznicului, ciobanii obișnuiau să iasă cu turmele la pășunat prin iarba cu rouă, tradiția numită Împroorul. Dacă roua era multă, era semn că anul va fi bun. Pentru a fi harnici tot anul, bărbații obișnuiau să se bată cu urzici, iar femeile țeseau în curtea casei, la soare, și nimeni nu dormea peste zi. Ca să alunge durerile de spate și beteșugurile, își prindeau în talie rămurele înmugurite sau făceau baie în ape curgătoare înainte de răsărit.

Știai că...
… în ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe, perioadă numită Mânecătoarea, se culegeau rămurele înverzite?  Plante ca pelinul, leușteanul, rostopasca, usturoiul care erau așezate la porți, la ferestrele caselor și în grajduri pentru a proteja animalele de spiritele rele. Întotdeauna cei care le aduceau erau bărbații.

S-ar putea să-ți placă și:

Loading...

Din aceeași categorie:



Spune-ți părerea:

Cele mai citite

Ultima ediție
Click! pentru femei

Trucuri pentru machiaj rezistent la apă - nr.27 (505)

apare săptămânal

Aboneaza-te la revista

3 luni - 23 lei

6 luni - 46 lei                

12 luni - 91 lei

" "