Mirela Vaida: „Muzica mă reprezintă cu adevărat“



 

Îndrăgita Mirela Vaida  nu încetează să ne uimească: însărcinată în șapte luni s-a prezentat la prima semifinală națională pentru Eurovision și s-a clasat printre cei șase care merg mai departe.  Am stat de vorbă cu ea, ca să aflăm ce anume îi dă forța să facă față unei familii în creștere și unei cariere pe mai multe planuri.

Cum de ai renunțat la o carieră în domeniul dreptului, deși ai făcut această facultate grea, la modul cel mai serios, la stat, și ai absolvit cu notă mare?

(oftează) Nu știu cum de-am renunțat, pentru că într-adevăr am muncit foarte mult ca să ajung la Facultatea de Drept de la universitatea București, unde am făcut și masterul, după care am absolvit SNSPA și apoi, tot acolo,  un master în comunicare și relații publice. Am făcut și Institutul Diplomatic Român – relații internaționale și aș fi vrut să mai continuu, dar m-a furat scena.  Pasiunea omului, cred eu, bate orice știință, care sigur că-ți place, pe care ți-o asumi și ți-o alegi, dar pasiunea reprezintă ceva din tine, din ființa ta. Muzica, în cazul meu. Deși am fost o elevă și o studentă foarte bună și foarte silitoare și serioasă când era vorba de carte, pur și simplu m-a furat scena, Teatrul de Revistă. Am intrat în lumea music-hall-ului, am descoperit acolo adevărata mea vocație, după care am iajuns apoi în televiziune și nu am putut să mă mai întorc.

Cum se împacă rigoarea necesară unui jurist cu artistul din tine?


Au foarte multe lucruri în comun, chiar personalitatea mea artistică are rigoarea unui jurist. În general sunt un om serios, ordonat, care-și respectă cuvântul dat, foarte atent la detalii și care nu lasă nimic la voia sorții. Asta poate fi și bine, poate fi și rău. Cred că am o personalitate duală, în sensul bun al cuvântului. Sunt extrem de consecventă și extrem de serioasă când este vorba despre munca mea, dar am și boemia unui artist, dorința de a-mi găsi bucuria,  împlinirea sufletească prin muzică, prin aplauzele publicului. Pe scenă explodez, acolo chiar mă eliberez de toată energia negativă sau de toată oboseala pe care am acumulat-o, acolo simt cu adevărat că trăiesc și că sunt fericită.


Ți-ai dorit de la bun început o casă plină de copii sau doar după ce ai pierdut  primele sarcini?
Nici una, nici alta. S-a întâmplat, pur și simplu! Sigur nu mi-aș fi dorit doar unul. În momentul în care a venit și Vladimir, al doilea copil din casă, am înțeles că povestea e atât de frumoasă și că te împlinesc atât de mult copiii și că-ți oferă o alternativă la viața profesională,  echilibrata și de plină de satisfacții, încât al treilea, care a venit puțin neplanificat , peste așteptări, nu ne-a mai dat peste cap, suntem gata să-l primim în viața noastră, în inima noastră. Nu mi-am dorit o casă plină de copii, nu credeam că am răbdarea sau abilitățile necesare de a fi o mamă bună și  o mamă full-time, dedicată copiilor, dar iată că viața te învață lucruri pe care nici tu nu le știai despre tine.  Mai ales când este vorba despre copiii tăi, ei cu adevărat sunt lecții de descoperire a fiecăruia dintre noi, nu credeam că pot avea atâta iubire, atâta răbdare, atâta grijă și că pot să le fac pe toate, fără a simți greul, pentru  că tot ceea ce fac, fac cu dragoste pentru copiii mei.
Muzică sau televiziune, care este domeniul preferat?
Sunt satisfacții diferite, deși se completează, fiindcă vorbim de show-bizz. Muzica vine din suflet, televiziunea vine din minte, din rațiune, din plăcerea de a vorbi mult, or eu am fost un bun orator, încă din timpul școlii, când am participat la tot felul de conferințe, de concursuri la nivel județean. Am participat la olimpiada națională de română și am luat premii, deși eram elevă la liceul de informatică. Am fost un fel de suflet de umanist și de artist, rătăcit printre informaticieni, dar și asta mi-a plăcut, fiindcă am învățat de la ei rigoarea și logica în viață. Revenind la întrebare, muzica vine din suflet, iar televiziunea  mă provoacă să vorbesc liber, să transmit emoție sau să transmit idei. De aceea, televiziunea, și mai ales televiziunea în direct, zilnică, nu e pentru toată lumea. Muzica e partea mai puțin vizibilă, multă lume nu știe că eu cânt, dar este partea care mă reprezintă cu adevărat. Așa că aș spune că muzica e domeniul preferat, televiziunea vine și pleacă, dar muzica rămâne.



Care este rețeta succesului tău?
Nu am o rețetă a succesului, lucrurile vin văzând și făcând. Nu-mi propun de azi pe mâine să rezolv anumite lucruri, dar îmi plac e să mă adaptez, să găsesc soluții, să nu mă las, îmi place să muncesc și-mi plac provocările . Viața m-a pus în situația de a trebui s-o iau pe drumul mai greu,  pentru că mi s-a părut o rețetă mai durabilă și rezultatele mai frumoase. Eu am multă ambiție, deși de multe ori pic în nostalgii și în momente de tristețe, am o anume putere, nu pot să las lucrurile așa, trebuie să acționez, să reușesc în ceea ce mi-am propus. Mai bine să-mi pară rău că am făcut totul și nu mi-a ieșit, decât să regret că nu am încercat.  Rețeta nu există, e vorba despre cum te adaptezi și cum nu-ți pierzi hotărârea pe drum, pentru că drumul nu e deloc ușor.
În condițiile în care ai fost traumatizată de pierderea unor sarcini, cum de ai avut curajul să te duci la Eurovision, în ultimul trimestru de sarcină?
Pierderea sarcinii s-a petrecut în primele 5-6 săptămâni, atunci când nici măcar nu este foarte bine prinsă sarcina, cum se spune. Am avut aceste două experiențe, de  una nici măcar n-am știut, am aflat abia după ce am pierdut-o că a fost vorba despre o sarcină. Nici nu mi-o dorisem, nici nu știam de ea, deci să spunem că a fost mai ușoară trauma. Pierderea celei de-a doua a fost, de asemenea,  la început, pe când acum, la Eurovision sunt deja în luna a șaptea. Mulțumesc lui Dumnezeu că am un corp rezistent și sănătos. Sarcinile, din momentul în care s-au stabilizat, au curs fără probleme, nașterile de asemenea au fost naturale, corpul a răspuns bine și și-a revenit foarte repede. Bineînțeles că n-am plecat la Eurovision călătorind cu avionul, până ce nu  am mers la doctorul care-mi urmărește sarcina, care mi-a spus că este totul în regulă, că nu există pericolul unei nașteri iminente, deci mă pot duce liniștită. La Eurovision, nu am dansat, n-am sărit în sus, n-am țopăit, n-am făcut lucruri care să-mi pună în pericol sarcina. Trei minute să stai pe o scenă și să cânți, nu e mare lucru. Am cântat nopți întregi, cu „Vaida Show“, însărcinată fiind. Efortul de a cânta nu e deloc unul mare, pentru mine e o plăcere. Eu merg la Eurovision ca să  mă bucur de competiție, să fiu prezentă, să cânt și atât. Culeg  bucuria din această provocare, deci nu are de ce să-mi dea vreo emoție care să-mi pună sarcina în pericol. Mai ales că este o sarcină foarte ușoară, care-mi permite să fiu extrem de energică și de mobilă.
Finala națională a Eurovisionului este peste mai puțin de o lună, nu o să-ți fie și mai greu? Stresul presupus de o asemenea competiție nu vă afectează, pe tine și pe cel mic?
Nu, eu conduc până în luna a 9, până aproape să nasc. Nu renunț la viața mea! Merg la sală, alerg ușor,  fac câteva exerciții care-mi sunt permise, merg după copiii mei la grădiniță, îi duc la înot, îi duc la balet, la echitație, în parc, unde trebuie să fii mereu cu ochii pe ei. Nopțile încă-mi sunt albe, fiindcă se trezesc, pe rând, când fie unul, fie altul, se îmbolnăvesc, ba vor să-i iau pe amândoi în brațe, deodată și, da, știu că nu e bine, de multe oori o fac. Sunt un om foarte activ, copiii mei nu știu, fiind foarte mici, că mama n-are voie să facă asta, n-are voie să facă aia. În afara impedimentului legat de kilograme și de burtică în sine, sunt foarte activă. De aceea, finala Eurovision chiar nu reprezintă o problemă, pentru că voi avea de cântat doar trei minute, în care voi încerca să fac tot ce este mai frumos și mai bun, în care voi încerca să fac un show, atât cât îmi va permite starea fizică și melodia. Iar a cânta nu presupune absolut niciun efort, este pură plăcere, cu atât mai mult cu cât finala Eurovision va fi la București, de această dată.
Știți déjà ce sex va avea bebelușul? Vor fi mai multe fete sau mai mulți băieți în familia Vaida?
Da, știu din săptămâna a 10-a că va fi băiat și vor fi mai mulți băieți decât fete în familia Vaida, soțul meu, cu Vladimir și cu cel mic, Carla și cu mine. Când ai fată și băiat, nu mai contează ce-ți dă Dumnezeu. Este adevărat că, până să aflăm ce este, mi-aș fi dorit o fetiță, pentru că ele sunt mai liniștite și dorm nopțile, dar nu este obligatoriu să fie așa. Cred că Tudor - sau cum l-o chema, că suntem încă în tratative – va fi un copil liniștit, care va înțelege că a venit într-o casă plină de zburdălnicie, de veselie, de nebunie, de haos și de jucării, în primul rând. Va trebui să se adapteze, pentru că se spune că al treilea copil crește singur, sub grija fraților mai mari, nu va mai fi atât stres pentru părinți. Și noi, părinții, suntem mult mai relaxați, luăm lucrurile cum vin și nu ne mai sperie nimic. Deci îl așteptăm pe Tudor și ne bucurăm că va fi frumos în casă cu doi băieți și o fată.
Înțeleg că peste câțiva ani te vezi mamă a 4 copii. Dar, din punct de vedere profesional, ce ținte ți-ai propus pentru 2022, să zicem?
A fost doar o idee, m-am gândit că dacă avem doi băieți, de ce să n-avem și două fete? Totuși, nu este ușor cu doi copii, îmi imaginez cum va fi cu trei, iar la patru n-aș vrea să mă gândesc acum! A fost o frază aruncată într-un moment de entuziasm. Să fie ei sănătoși, să mă pot bucura de ei să-i văd crescând, să putem pleca în vacanțe cu ei, să se îmbrace singuri, să mănânce singuri...! De patru ani tot fierb și schimb suzete, încalț și leg șireturi, îi spăl și le dau să mănânce. Acum, dacă mă întrebi, m-aș opri, totuși, la trei copii. Cât privește profesia, nu-mi fac planuri pe termen așa de lung, în lumea asta, nu știi ce se va întâmpla peste o lună!


S-ar putea să-ți placă și:

Loading...

Din aceeași categorie:



Spune-ți părerea:

Cele mai citite

" "