Miticul Eldorado,oraşul de aur

 

În secolele XVI-XVII,europenii credeau cu tărie că undeva,în Lumea Nouă,exista un oraş fabulos,adăpostind comori inimaginabile. Mitul a sfidat secolele – iar oraşul nevăzut şi niciodată descoperit,Eldorado,a ajuns să simbolizeze toate bogăţiile lumii. Ca orice legendă,povestea are un sâmbure de adevăr:când primii spanioli au ajuns în America de Sud,au aflat mărturii despre triburi ascunse în Anzi. Se spunea că şeful unui astfel de trib apărea în public având corpul suflat cu praf de aur,şi că,în cadrul ceremoniilor oficiale,se aruncau într-un lac bijuterii cu pietre preţioase,pentru a invoca un zeu trăitor sub ape. Spaniolii l-au numit pe acest şef local,pe care-l ştiau doar din auzite,El Dorado,Cel Aurit-şi acesta a fost începutul unor căutări febrile,care,până astăzi,nu au dat niciun rezultat. „Dincolo de/ Ai lumii munţi,/ Pe-acolo calea-ţi ad-o,/ În Valea Umbrii,/ Dacă umbli/ Zorind spre Eldorado“,scria ani mai târziu poetul american Edgar Allan Poe.

 

 

Tezaurul Templierilor

 

Sfârşitul Ordinului Templierilor (1307-1314) a dat naştere a numeroase legende,relatate în diversele texte ezoterice. Acestea relatau despre supravieţuirea secretă a Ordinului şi despre un misterios tezaur,din care templierii îşi finanţau activitatea. Adesea,comoara era legată de legenda Graalului şi a Potirulului Sfânt. În orice caz,comoara templierilor nu a fost găsită nici astăzi,deşi a fost căutată şi în adâncurile râului Eure,şi în nordul Franţei.

 

 

Bogăţiile de pe Titanic

 

Cine n-a auzit de naufragiului pachebotului Titanic? S-au scris cărţi,s-au făcut filme despre nava care s-a scufundat în 1912,în timp ce efectua cursa inaugurală. La bordul vasului existau o mulţime de obiecte preţioase,din care doar 5 % au fost recuperate până azi. Se crede că s-au pierdut în adâncurile oceanului nu doar bijuterii scumpe,ci şi opere de artă inestimabile – de la tablouri de maeştri până la tomuri în ediţii rare. O astfel de carte era o ediţie-bijuterie a Rubaiatelor,semnate de poetul persan Omar Khayyam:o colecţie de 1.000 de poeme,legate în aur şi încrustate cu 1.500 de pietre preţioase. Se afla la bordul Titanicului pentru a fi scoasă la licitaţie,cu 1.900 de dolari preţul de pornire – o sumă semnificativă,la acea vreme. Cartea nu a fost regăsită. Au rămas însă nemuritoarele catrene ale lui Khayyam,despre fragilitatea vieţii:„'Nainte ca al morţii pahar să te îmbete/ Şi-a timpului rotire în neant să te-alunge,/Tu soarbe vin din cupă cât pentr-un ev de sete./ Să nu ai mâna goală,în lut când vei ajunge.“

 

 

Averile lui Darius al III-lea

 

Considerată drept cea mai mare comoară a tuturor timpurilor,averea acestui rege persan continuă să rămână un mister. Darius al III-lea a acumulat averi imense,parţial moştenite de la predecesori,dar şi adunate în urma taxelor împovărătoare pe care le impusese în regat. O parte din comoară a fost însuşită de Alexandru cel Mare,în jurul anului 334 înainte de Hristos,în timpul campaniei lui în regiune. Doar la Persepolis,Alexandru cel Mare ar fi recoltat în jur de 9.000 de talanţi de aur şi 40.000 de talanţi de argint – în total,1.200 tone de metal preţios. Din teama raziei armatelor conduse de temutul macedonean,Darius şi-a împachetat bunurile preţioase şi,cu o caravană,s-a refugiat în reşedinţa sa de vară din Ecbatan (astăzi Hamandan,în Iran). Mai multe expediţii,inclusiv romane,au încercat să recupereze aurul persan – dar nimeni nu i-a mai dat de urmă.

 

 

Pierduta Cameră de chihlimbar

 

Camera de chihlimbar a existat cu adevărat şi a fost o creaţie demnă de o mie şi una de nopţi. A fost oferită ţarului Petru cel Mare,de către Friedrich Wilhelm I,regele Prusiei. Timp de două secole,a putut fi admirată în palatul Ţarskoie Selo,aproape de Sankt Petersburg. Cele 6 tone de chihlimbar preţios care formau lambriurile au dispărut fără urmă în timpul cel de-Al Doilea Război Mondial. S-a putut recupera doar o părticică,care a ajuns piesă de muzeu. Istoricii şi arheologii ruşi au decis să reconstituie Camera,pe baza descrierilor şi fotografiilor vremii.  Încăperea a fost inaugurată în 2003,după aproape 30 de ani de muncă migăloasă.