Din ce motive ţi-ai dorit să acumulezi atât de multe cunoştinţe aparţinând acestui domeniu?

Am fost mereu preocupată de studiul comportamentului uman, încă dinainte de a merge la facultate. Ulterior am aprofundat Protocolul instituţional la SNSPA şi prin prisma domeniului meu – relaţii publice & image management, comunicarea cu impact (fie ea scrisă, prin imagini, prin vestimentaţie, verbală sau non-verbală). Însă, la un moment dat, am simţit că nu îmi mai sunt de-ajuns doar acestea, când acum aproximativ 10 ani, am fost oarecum “constrânsă” de mediul de afaceri în care îmi desfăşuram activitatea să mă aliniez comportamentului partenerilor şi colaboratorilor mei din străinătate, mai ales. Discuţiile, întâlnirile, corespondenţa, prezenţa la evenimente, networkingul, organizarea unor vizite sau conferinţe, toate se petreceau la un anumit nivel de protocol care implica multă etichetă, eleganţă şi fineţe, dar şi persuasiune, asertivitate şi diplomaţie, care mă fascinau şi mă provocau în aceeaşi măsură. Am avut însă o abordare raţională a "problemei”, am analizat şi am observat că acel comportament fascinant, puternic şi eficient era unul dobândit, studiat, prelucrat şi somatizat, până a devenit una cu personalitatea respectivă. Mi-am dorit şi mi-am propus atunci să ating nivelul de rafinament în comunicare al celor pe care îi admiram.

Atunci am început să fiu preocupată sistematic de acest domeniu, i-am acordat mult din timpul meu şi m-am pregătit singură. Exista în România acelor ani puţină literatură de specialitate, însă am găsit multe surse în străinătate. Cărţile, internetul, o serie de profesori, foşti diplomaţi şi mentori mi-au clădit această construcţie profesională, însă mi-au însămânţat şi pasiunea pentru domeniu, de care m-am îndrăgostit iremediabil. De atunci îl studiez, îl cercetez, am devenit membru al Asociaţiei Române de Protocol, secretar general al Asociaţiei Române pentru Protocol şi Ceremonial şi încerc să dau mai departe ceea ce stiu, celor care au nevoie sau simt că este un domeniu care li se potriveşte.

Astăzi posibilitaţile de documentare sunt mult mai vaste, editurile româneşti parcă simt şi ele trendul acesta în nevoia de dezvoltare personală a profesioniştilor şi antreprenorilor români, şi au introdus în lista lor de titluri câteva lucrări foarte bune. Pentru cei interesaţi există o selecţie de bibliografie românească şi internaţională pe siteul www.cristinadragna.ro pe care o îmbunătăţesc permanent cu titluri noi pe care le parcurg.

Începând cu ce vârstă consideri că este necesară dobândirea şi aprofundarea acestor noţiuni, în special a celor de etichetă?

Eticheta reprezintă de fapt o “culegere” de bune maniere, de comportamente sociale politicoase, care au la baza lor patru valori importante: respectul, empatia, eleganţa şi curtoazia. Nu există societate evoluată care să nu preţuiască aceste valori, aşadar, pentru a creşte oameni adaptaţi noilor societăţi, ele ar trebui aşezate la baza educaţiei umane: în primii ani în care copiii ajung să interacţioneze unii cu alţii în grup, cel mai târziu la grădiniţă! Iar noi, românii, ştim asta dintotdeauna – nu degeaba asimilăm educaţia parentală preşcolară (“cei 7 ani de acasă”) cu “buna creştere”.

Cum se face ea în familie şi cum, din păcate lipseşte din curriculumul preşcolar şi şcolar, aceasta fiind o altă chestiune, dureroasă! Lipsa orelor de etichetă (bune maniere) şi protocol (reguli şi norme în manifestările oficiale şi uzanţele din viaţa socială) din educaţia copiilor din ultimii 45 de ani, a creat comportamente şi mentalităţi pe care astăzi le vedem manifestate, din păcate, până la cele mai înalte niveluri de reprezentare.

Se încearcă o atingere a domeniului prin orele de Educaţie Civică la nivelul claselor primare, însă regulile de bază pentru comportarea în societate tot nu sunt abordate la nivelul de înţelegere al copiilor . Sunt însă organizaţii, cum este Ready Nation România, pe care o susţin cu bucurie şi determinare, care militează pentru introducerea Bunelor Maniere în învăţamânt, chiar de la nivel ante-preşcolar. Chiar dacă vi se pare mult prea devreme, vă garantez că studiile au demonstrat contrariul: în primii trei ani de viaţă se creează 85 % din structura creierului unui adult şi atunci trebuie intervenit în însămânţarea comportamentului politicos şi manierat.

Unele voci mai radicale merg chiar mai departe şi sustin că bunele maniere trebuie să fie tool-uri de parenting. Cred că părinţii care merg să facă astfel de cursuri au noţiunile de bună creştere a viitorilor lor copii. Alţi părinţi, din alte medii sociale, ar avea nevoie de aceste “instrumente” . Dar cum ei nu se preocupă de aceste “fineţuri” (pentru că, de cele mai multe ori, au supravieţuirea ca principală misiune)– sistemul de educaţie poate prelua această lacună şi în primii 7 ani de viaţă ai copilului să sprijine părinţii, pentru că iată, este nevoie!

Cum îi poţi ajuta pe cei dornici să-şi îmbunătăţească cunoştinţele în acest domeniu?

Am căutat să împărtăşesc din ceea ce am învăţat şi am profesat, cam pe toate mediile: siteul www.cristinadragna.ro oferă informaţii despre domeniu şi încerc să îl păstrez cât mai adus la zi. Am creat până acum trei cursuri, unul de Etichetă şi Protocol în Afaceri, unul de Etichetă şi Rafinament în comunicare, şi cel mai nou, ce urmează să devină parte a modulului de pregătire “Pro Diplo” de la Institutul Diplomatic Român, “Imagine personală & Imagine publică şi Personal Styling “, toate trei unice ca amploare şi consistenţă pe domeniile abordate. Cursurile sunt anunţate pe siteul meu, în social media şi pe siteurile partenerilor. Am primit de asemenea cu bucurie, invitaţia postului tv de business, Canal 33 România de a modera o emisiune de Etichetă şi Comunicare în afaceri, cu difuzare săptămânală, joia de la ora 22.00. Pregătesc pentru această toamnă, împreună cu Robert Similea de la “E-Laborat-Laboratorul de Reputaţie” un modul de Personal Branding, Etichetă şi Reputaţie pentru Antreprenori şi spre finalul anului o “Întâlnire cu Buna Cuviinţă” un club de weekend dedicat copiilor între 5 şi 8 ani.

Ce te-a determinat să concepi un curs de etichetă şi protocol?

S-au întâlnit fericit două intenţii. Pe de o parte, intenţia mea de a da mai departe ceea ce am acumulat în cei aproape 20 de ani de experienţă în comunicare şi cei 10 ani de explorare a acestei nişe, şi pe de altă parte, intenţia Biancăi Preda, de la Creative Business Management, agenţie de PR & Professional Training, care de trei ani aştepta să găsească un trainer care să conceapă un curs în acest domeniu. Experienţele mele profesionale şi personale mi-au confirmat, toate împreună şi fiecare în parte, eficienţa şi puterea etichetei şi protocolului, în comunicarea de afaceri, dar şi în cea inter-personală. Biancăi, pe de cealalată parte, vasta ei experienţă în relaţii publice şi mai ales în organizarea de evenimente, i-a arătat că există o serie de instrumente care facilitează poziţionarea, eficientizarea, comunicarea şi promovarea evenimentelor unei companii şi le-a regăsit în intervenţiile mele de la Canal 33 România, unde am o emisiune săptămânală. Ea m-a determinat să mă aşez şi să pun pe hârtie un curs de nivel mediu spre avansat de Etichetă şi Protocol în afaceri. Între timp, cursul a fost apreciat de către profesioniştii reputaţi ai domeniului, fiind un curs care se bucură de Recomandarea Asociaţiei Române pentru Protocol şi Ceremonial.

Care sunt avantajele pe care le aduce cunoaşterea şi aplicarea regulilor de etichetă?

Indiferent de locul de pe glob în care trăiesc, indiferent de societatea în care vieţuiesc, de nivelul de educaţie, de stilul lor de viaţă sau de locul pe scara socială, oamenii au nevoie de acest know-how care şi-a dovedit eficienţa şi este în dezavantajul lor să nu îl folosească! Aceste reguli de comportament îi ajută, le face dezvoltarea sociala şi personală mai uşoară, le GARANTEAZĂ evoluţia, capătă aprecierea semenilor şi creează legături emoţionale care îi împlinesc. Le facilitează comunicarea inter-personală, îi sprijină în consolidarea unui network eficient, pot folosi aceste norme de etichetă pentru a avansa în carieră sau pentru a accede în poziţii de middle şi top management, ori în medii cu pretenţii ridicate de protocol şi reprezentare, le consolidează imaginea publică, îi aşează pe picior de egalitate la orice masă a negocierilor. Sunt elemente esenţiale în construirea unui brand personal valoros şi aduc serioase puncte de încredere şi simpatie. Nu cunosc să existe “unelte” mai puternice şi mai pertinente în construirea unei personalităţi care să inspire încredere, competenţă, eleganţă şi fascinaţie, decât aceste instrumente pe care ţi le oferă eticheta.

Cum ar fi oamenii fără aceste reguli?

Dacă ne gândim că la baza acestor reguli stau patru valori esenţiale în dezvoltarea unei societăţi civilizate (respectul, empatia, eleganţa şi curtoazia), să ne închipuim cum am arăta fără ele… probabil că acum aproximativ 150 de mii de ani în urmă când Homo Sapiens (care îşi ghidează existenţa după primele legi sociale, de bună convieţuire agreată) nu înlocuise încă omul Neanderthal (care îşi ducea existenţa ghidat de reguli biologice) fără “reguli de comportament” în grupuri şi care făceau orice pentru satisfacerea propriilor nevoi esenţiale (fiziologice, de supravieţuire sau de securitate). Cu alte cuvinte am fi primitivi, involuaţi, rudimentari.

Doar că din fericire oamenii nu se mai află în acea epocă şi, odată cu dezvoltarea creierului, centrarea existenţei umane pe muncă, pe grup şi pe dezvoltare s-a conturat şi setul de norme de convieţuire care asigurau coeziunea, prosperitatea şi evoluţia grupului. Protejarea şi ajutorarea celor slabi, favorizarea celor puternici şi curajoşi, ascultarea celor cu experienţă, au fost de fapt primele norme de “etichetă” în societate. Tot atunci se conturează şi necesitatea comunicării, din nevoia de a relaţiona, dar şi din aceea de a permite oamenilor să îşi coordoneze acţiunile în vederea unor scopuri comune.

Aşadar, din cele mai vechi timpuri oamenii au considerat conformarea, urmarea acestor “bune practici” (norme şi reguli) esenţială pentru a permite dezvoltarea socială. Iar eficienţa lor se vede astăzi în cele mai dezvoltate dintre societăţile lumii în care politeţea este valoare naţională: Japonia, Olanda, Marea Britanie.

Dacă luam în considerare vremurile în care trăim, crezi că există posibilitatea ca ele să devină desuete?

Deloc, si mă bucur mult că m-ai întrebat asta pentru că abia aşteptam să spun că “bunele maniere” pot avea „denumiri” diferite sub care le întâlnim (bună creştere, educaţie, diplomaţie, curtoazie etc), dar nu pot dispărea din viaţa oamenilor pentru că orice societate civilizată spre care privim cu admiraţie astăzi are eticheta (setul de reguli de politeţe) şi curtoazia (atitudinea de politeţe rafinată amestecată cu eleganţă si generozitate), între valorile esenţiale ale comportamentului uman necesar şi agreat, pentru că dezvoltă relaţii interumane armonioase şi înlesneşte comunicarea.
Deseori comunicarea interpersonală sau de afaceri întâlneşte “bariere”, peste care ne străduim toţi să trecem, însă vă garantez că aceste bariere cad la primele manifestări alese, primele cuvinte frumoase adresate şi primele gesturi elegante.

Care crezi că este cel mai mare beneficiu pe care îl poate avea o persoană care cunoaşte şi aplică regulile de etichetă?

Este considerat un om de încredere.

Povesteşte-ne, te rog, despre cea mai frecventă greşeală pe care ai întâlnit-o în interacţiunea cu oamenii şi cum ar putea fi evitată.

Oamenii greşesc rar când ştiu! O fac însă des din deficienţă (din necunoaştere) sau din privare de cultură (din ignoranţă şi lipsă de interes pentru educaţie). Din păcate, şi deficienţa si privarea de cultură sunt prezente la toate nivelurile societăţii de azi, pentru că bunele maniere au fost – stupid considerate o reminiscenţă a stilului de viaţă burghez, nobil şi elevat, şi scoase din educaţia copiilor, bolşevicii şi comuniştii considerându-le neimportante pentru “clădirea omului nou”. Politeţea, grija şi eleganţa relaţionării au dispărut încet, încet şi au fost înlocuite de grosolănii, nepăsare, simulacre şi mediocritate, care ne ţin şi azi pe loc. Aşa încerc să îmi explic de ce întâlnesc o acută lipsă de curtoazie (politeţea amabilă, amestecată cu eleganţă şi generozitate), o virtute care stă la baza oricărui comportament rafinat şi elevat în societăţile dezvoltate. Noi, românii suntem lipsiţi de amabilitate, de politeţe, de grijă şi de răbdare.
Sunt întru totul de acord cu Theodor Paleologu care puncta în Dilema Veche că “Asperitatea relaţiilor interumane este, după mine, una dintre cauzele majore ale disfuncţionalităţii societăţii româneşti. Politeţea, curtoazia, protocolul nu sunt doar chestiuni ornamentale, superficiale şi, în fond, inutile. Lipsa lor e un simptom al unor probleme profunde şi, totodată, o sursă de ineficienţă” .
Până când nu vom reveni la curtoazie şi amabilitate (“amicalitatea“ lui Aristotel) în relaţiile dintre noi, întregul nostru drum spre mai bine, va fi anevoios iar societatea va rămâne disfuncţională.
Sunt sceptică privind îmbunătăţirea comportamentului general al românilor. Noi suntem de regulă “mişcaţi“ de drame, catastrofe si tragedii…atunci devenim parcă altă naţie şi tragem toţi ca unul. Pâna atunci, pentru că “nu doare şi nu ţipă“, doar insular, curtoazia îşi face simţită prezenţa. Asta mă bucură şi îmi oferă o frântură de speranţă. Aceea că eticheta şi curtoazia ar putea fi reintroduse în viaţa românilor de un lider care să îi devină model de comportament şi care să aibe curtoazia, amabilitatea, politeţea şi grija ca virtuţi personale. Se pare că aşa funcţionăm noi românii, cel mai bine, pe acest model mimetic.

Un gând pentru cititori:

Vă mulţumesc înainte de toate pentru amabila dumneavoastră răbdare cu care ne-aţi însoţit până aici. Îmi permit o concluzie şi o rugăminte: Bunele maniere sunt bunele practici sociale ale naţiunilor civilizate. Nu sunt reguli desuete, aparţinând altor timpuri. Chiar dacă la noi au dispărut un timp, astăzi înţelegem că ele au fost permanent prezente în marile culturi ale lumii şi reprezintă cele mai eficente şi mai puternice instrumente ale societăţilor dezvoltate. Nu degeaba au trecut proba timpului, a timpurilor, modelor şi epocilor: sunt eficiente, puternice şi cu mare forţă de influenţare. Folosiţi-le! Vă vor fi permanent aliaţi si ajutoare de nădejde. Şi rugămintea, personală, dacă vreţi: - vă rog să mergeţi să votaţi, de fiecare dată când aveţi ocazia, oamenii politicosi, cu educaţie si cu bună cuviinţă. Ei sunt cei care nu sacrifică oameni pentru cifre.