În opinia psihologului Alexandru Pleşea,motivul pentru care ne este extrem de greu să fim corecţi unul cu celălalt,este strâns legat de cât de confortabili suntem cu ale noastre convingeri. Omului nu îi place să se expună în termeni drepţi,sinceri,loiali,ci o face doar în mediile în care îi convine scopul şi câştigă confortul. Totuşi implementarea acestor virtuţi se poate face prin argumentarea că omul nu are limite în convingeri,el renunţând şi adoptând principii în funcţie de scop şi intenţie.
 

Virtuţi umane unanim acceptate

 
“Orice om,în acest caz,îşi poate pune scopuri înalte,în aşa fel încât principiile sale să ajungă înalte. Orice comportament spre justeţe pe care un om îl adoptă,dacă el are convingerea că este un comportament just,atunci chiar este. Această acţiune este imposibil de evaluat la fel de cei din jur. Cu toate acestea,în decursul istoriei,societatea a convenit că există câteva atitudini,comportamente,virtuţi unanim acceptate ca fiind corecte pentru binele comun,precum:răbdarea,vigoarea,compasiunea,seriozitatea,adevărul,tăria de caracter,altruismul,calmul,înţelegea rostului naturii,dragostea necondiţionată etc. Până şi acestea sunt valori relative,iar spre exemplu,un gest de sinceritate sau corectitudine,va fi interpretat în funcţie de crezurile şi principiile celui care ascultă sau observă. Cu alte cuvinte,când acţiunele mele se armonizează cu principiile celui din faţa mea,atunci corectitudinea şi sinceritatea îşi fac apariţia. Acestea nu pot exista doar la unul din relaţie,pentru că acestea nu vor trece prin filtrul principiilor celuilalt. Din acest motiv,oamenii îşi caută relaţia prin filtrul crezurilor personale”,afirmă psihologul.